Crestinul este o persoana complexa care poarta in inima lui valori incontestabile; prin definitie el este urmasul lui Hristos, purtatorul unui mesaj unic, a singurului mesaj care merita sa fie ascultat si inteles de om; el este sarea si lumina si numai el, lui i-au fost facute promisiuni nespus de mari si scumpe si doar el, crestinul se indreapta spre ziua in care nu va fi dat de rusine! Speranta lui nu este legata de politicieni sau guvernanti, nici de factori de conjuncture, ci de Hristos. Oriunde s-ar gasi el este ceea ce este prin structura gandirii lui, prin natura lui Hristos care traieste in el, isi poarta credinta lui vie izvorata din cunoasterea lui Hristos intr-o viata de credinciosie si multumire. Acolo unde sta, lucreaza sau invata, el (crestinul) isi ia rolul inserios, face totul ca pentru Domnul.

Crestinul stie ca viata lui este o viata normala, cu resurse fizice, intelectuale si emotionale limitate pe care trebuie sa legestioneze cu grija si indiferent daca este pe acoperisul casei, la moara sau la camp in el traieste Hristos, de aceea el este gata oricand sa fie batjocorit, umilit, nedreptatit sau chiar martirizat. Viata lui este subordonata unui scop inalt: asteptarea lui Hristos. El nu face casa buna cu extremele, nu este bigot, nici legalist, nici libertin; nu intretine relatii cu un system sau cod moral, ci cu Hristos.

Cand face un popas pentru un timp care apartine viitorului, el construieste altare si adduce multumire lui Dumnezeu pentru toate lucrurile. Daca trebuie sa plece isi ia cu el lucrurile cu adevarat valoaroase: credinta in Dumnezeu, experientele trecutului, amintirea proaspata, a lucrarilor si binecuvantarilor recente, laudele Domnului si speranta ca oriunde ar ajunge Dumnezeu este suficient de bun ca sa-l asculte, suficient de puternic sa-l protejeze si suficient de aproape sa-l poate auzi cand striga.

Cum mai bine de 40 de ani cateva familii care aveau sa se cunoasca mai tarziu au pornit spre America din Banatul Iugoslav sau din Romania in cautarea unei vieti mai bune. Altii dupa ani de zile de batjocuri, investigatii sau chiar inchisoare, si-au facut in mod tainic “bagajele” , sau rugat, au facut juruinte si-apoi au pasit in necunoscut! Fiecare imigrant roman are istoria lui si totusi se gaseste cel putin un punct comun la fiecare: certitudinea ca Dumnezeu a fost de partea lui. Astazi la mai bine de 40 de ani de la ceea ce eu numesc inceputul emigrarii tarzii, ne bucuram ca oriunde sa stabilit un grup de frati romani, in scurt timp au fondat biserci, unde oamenii se inchina, se zidesc sufleteste si cei nemantuiti gasesc mantuirea. Mersul la biserica nu este o ocupatie sau o activitate, ci este inchinare, recunostinta, daruire, partasie, locul unde ne pregatim, suntem transformati si crestem in asemare cu Hristos.

Intr-o societate multinationala si multiculturala Biserica are un rol covirsitor in promovarea prin proclamare si exemplu personal a valorilor cristice, un reper etico-moral, un turn al sperantei si un loc al partasiilor pline de dragostea lui Dumnezeu. Ca si Samuel altadata (1 Samuel 7:12) spunem si noi Eben-Ezer, adica piatra de ajutor. Pana aici Dumnezeu ne-a ajutat.

In final imi indrept multumirea catre Dumnezeu pentru felul cum a calauzit lucrarea penticostala in Comunitatea Romana din Chicago, oras unde fratii si surorile se inchina si slujesc Domnului in cele sase biserici penticostale, pastorite si slujite cu pasiune si multa dragoste de frati, pastori si slujitori de exceptie.

Cu multumire si dragoste Pastor Alexandru Trombitas

“ Din El, prin El si pentru El sunt toate lucrurile. A Lui sa fie slava in veci. Amin.”

Ap. Pavel