Cuvintele acestea aparţin profetului Balaam, rostite într-un complex de împrejurări bulversat de evenimente inedite:
- poporul Israel, plecat cu aplomb din Egipt, era epuizat de călătorie, irascibil şi chiar dispus să se întoarcă înapoi!
- o parte din popoarele aflate-n drum au fost învinse, iar vestea aceasta a umplut de groaza  alte popoare şi în special pe Madian şi Moab, a cărui împărat Balac este hotărât să apeleze la orice mijloace, inclusiv la blesteme pentru a rezista în faţa lui Israel!  El apelează la serviciile lui Balaam în schimb promiţându-i bogăţie şi cinste;
- Balaam refuză la-nceput categoric şi se părea că insistenţele lui Balac n-au nici-o şansă!, dar când a doua delegaţie a lui Balac vine la Balaam, acesta avea deja inima înclinată spre câştig!…. Tentinţa îl biruise!

Pe drum însă măgăriţa lui Balaam vede ceea ce profetul nu vedea, deşi pretindea ca el, Balaam, era omul cu ochii deschişi, mai mult, Domnul a deschis gura măgăriţei, care vorbind în grai omenesc îl aduce pe Balaam la gânduri mai bune; apoi Domnul deschide şi ochii lui Balaam, să vadă obstacolele din drumul care ducea la pierzare. Se pare ca Balaam a înţeles lecţia, lucru confirmat de evenimentele care au urmat, când binecuvântarea rostită asupra lui Israel îl irită pe împăratul Moabului determinându-l să renunţe la serviciile profetului.

Dumnezeu îl va folosi pe Balaam în acest complex de împrejurări, pentru a proclama una din cele mai frumoase profeţii mesianice, care din perspectiva divină trebuia să fie anunţul cu privire la veacul de aur al lui Israel – venirea lui MESIA!

Merită să subliniem faptul că în pelerinajul lui Israel prin pustie, aşteptările lui Israel erau îndreptate spre Canaan şi nu spre Mesia!  Întrebările lui erau legate de ajungerea în Canaan, pentru că acesta reprezenta viitorul imediat.  Surprinzător, Dumnezeu nu răspunde vociferărilor şi nemulţumirilor, dar nici aşteptării lor, ci aduce-n  primplan speranţa mesianică, a tuturor evreilor credincioşi începând cu Avraam!  Canaanul era doar o verigă cu iz temporar, dar atunci şi-acum perspectiva omului natural nu poate depăşi orizontul temporarului!  Doar credinţa în Dumnezeu ne ridică privirea-n sus, ne developează promisiunile Lui, regăsindu-ne în Ele identitatea şi împlinirea.

“ÎL văd, dar nu acum, Îl privesc, dar nu de-aproape….”.  Un mesaj clar care înglobează în puţinele cuvinte certitudine, bucurie şi speranţă;  în acelaşi timp este o triplă chemare: la aşteptare, răbdare şi ascultare adresate unei lumi în derivă, de către Dumnezeul suveran peste istorie, creaţie şi univers.  În dragostea Sa, Dumnezeu a întocmit planul (unic) al răscumpărării lumii înfăşurat în jurul lui Mesia, plan profetic de importanţă cosmică!  Nu faptul ca omul a pus piciorul pe lună (dacă l-a pus) este evenimentul cosmic!  Ci certitudinea ca Fiul lui Dumnezeu a pus piciorul pe pământ, are valoare cosmică.  Iniţiativa mântuirii ca şi preţul de cost, Dumnezeu şi le-a însuşit INTEGRAL!  O promisiune (Gen 3:15), un om (Avraam), un  popor (Israel), o ţară (Canaanul), un legământ (cu David), un mesaj profetic (reluat aproape în fiecare generaţie), care a întreţinut speranţa mesianică peste veacuri, un loc (Betleem), o fecioară (Maria), o stea călăuzitoare, o iesle într-un grajd, UN  PRUNC (ISUS), şi-un mesaj care se mai aude încă: “…Astăzi în cetatea lui David vi s-a născut UN MÂNTUITOR care este HRISTOS  DOMNUL!  Acesta este o parte a traseului profetic conceput şi plantat în istorie de către Dumnezeul iubitor de oameni, care prin Fiul Sau a venit la noi, prin DUHUL a rămas cu noi lăsându-ne promisiunea REVENIRII LUI.

Pastor Alexandru Trombitaş

Naşterea Domnului

“Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu”
Romani 3:23

Iată într-o formă concisă exprimarea moştenirii adamice. Fără îndoială, citind aceste cuvinte din epistola către Romani gândul ne duce la ceea ce numim actul căderii omului în păcat. Concluzia apostolului este clară, teologică, fără echivoc şi mai ales fără excepţie. Lista celor ce contestă acest adevăr crud se pierde în negura timpului, însă chiar şi istoria omului vorbeşte despre căderea sa.
Distanţa în timp ce separă generaţia noastră de actul căderii nu face fructele mai dulci ci din ce în ce mai amare. Optimismul unora din revoluţionarii vremii cufundată în ceaţă sună dezacordat: “să privim partea bună a lucrurilor….”, dar nu este nici una; omul a căzut, căderea lui este de dimensiuni cosmice, iar din punct de vedere spiritual el este mort. Analizând această situaţie ne revoltăm, ne facem procese de conştiinţă dar mai ales căutăm vinovatul. Scriptura ne spune că pe uşa deschisă de neascultare a intrat intrusul, nepoftitul, a intrat păcatul. Şi cum a intrat a început să rupă, să distrugă, să-şi semene sămânţa, să atrofieze simţuri, să întunece minţi, să semene confuzie şi dezorientare, într-un cuvânt, să semene neghină. Izgonirea din Eden şi păzirea drumului spre pomul vieţii vorbeşte clar de prima sentinţă dată de Dumnezeu împotriva omului. Greu de imaginat ce se petrecea în inima lui Adam în acele zile… situaţia părea ireparabilă nu numai pentru el dar şi pentru urmaşii lui. Păcatul se părea că a învins definitiv, dar nu era aşa, Dumnezeu a rămas acelaşi şi, potrivit cu natura sa a rostit prima promi-siune: Genesa 3:15. Este prima Evanghelie ajunsă la urechile omului – Evanghelia lui Dumnezeu prin care El promitea restabilirea ordinii în universul creat de El însuşi prin extirparea păcatului. Istoria răscumpărării începe practic cu chemarea lui Avram şi îşi găseşte finalitatea în Hristos. Întruparea lui Hristos a avut loc din cauza păcatului nostru: omul a păcătuit şi tot prin Om trebuia să vină izbăvirea.
Fiul lui Dumnezeu a venit în lumea noastră să strice lucrările diavolului aducând eliberarea pentru omul aflat în cea mai grozavă robie: robia păcatului. Nimeni dintre descendenţii lui Adam n-au putut să înfrângă forţa păcatului, mrejele lui şi atracţia lui irezistibilă. Înţelegerea doctrinei despre păcat este vitală pentru a putea evalua corect dragostea salvatoare a lui Dumnezeu, care prin Isus Hristos a coborât în prăpastia căderii noastre. Comemorarea marelui eveniment al întrupării Domnului Isus Hristos prin fecioara Maria vine să ne aducă aminte de măreţia mântuirii şi de seriozitatea problemei păcatului, chemându-ne la o nouă rededicare pentru El şi împărăţia sa.
Pentru cei în a căror inimă Isus încă nu s-a născut, sărbătoarea naşterii Mântuitorului este o chemare plină de dragoste venită din partea Celui ce este dragostea absolută. “Astfel dar, după cum printr-o singură greşala a venit o osândă, care a lovit pe toţi oamenii, tot aşa printr-o singură hotărâre de iertare a venit pentru toţi oamenii o hotărâre de neprihănire care dă viaţă.” Romani 5:18

Pastor Alexandru Trombiţas

Fara indoiala ca progresul tehnic a adus facilitati si oportunitati inedite pentru omul secolului XXI, acum cand informatia circula cu o viteza formidabila, iar viata este galopanta. Noi cei de la “Golgotharo.org” alaturi de multi altii ne-am propus sa ne folosim de aceste oportunitati, in speta internetul, si sa transmitem informatie de calitate – provenita din cea mai autoritara sursa : SCRIPTURA. Ce ne-am propus? Multe…., iata doar câteva:
1. Comentarii (articole) prezentate in serial, pe carti;
2. Predici audio expozitive;
3. Studii biblice pe carti;
4. Evanghelism-misiune. Suntem implicati pentru cei inchisi (in inchisori) in primul rând in Chicago, apoi in România, câteva tari din Europa, dar mai ales in America Centrala si de Sud.
5. Ne-am propus reabilitarea si aprofundarea predicarii expozitive; prea multi greierasi printre români!, care i-au din Scriptura ce le place ignorând contextul, auditoriul, motivatia etc, etc., si incep sa-si construiasca propriile statuete! Trist, nu?
6. In sfârsit flori din gradina proprie: muzica corala, lauda si inchinare (worship), fanfara, tineret, copii si …. loc pentru minuni.
7. Pentru echipa de redactare a acestui site, un timp si loc de antrenament atât de necesar in vederea materializarii unui obiectiv inalt: Publicarea unei reviste crestine, de orientare evanghelica, preponderent penticostala.
Avertisment!
Informatia (ma refer la cea din Scriptura) este vitala si totusi nu e totul: a fi crestin nu inseamna (doar) un om informat… ci : “Hristos in voi, nadejdea Slavei…”.
Rugaminte. Atunci când materialul prezentat pe acest site, nu va intruni baremul de calitate impus, va rog se ne iertati si… sa mai treceti pe la noi.
Doamne ajuta!

In numele colectivului de redactie,
Pastor Alexandru Trombitas