Cuvintele acestea aparţin profetului Balaam, rostite într-un complex de împrejurări bulversat de evenimente inedite:
- poporul Israel, plecat cu aplomb din Egipt, era epuizat de călătorie, irascibil şi chiar dispus să se întoarcă înapoi!
- o parte din popoarele aflate-n drum au fost învinse, iar vestea aceasta a umplut de groaza  alte popoare şi în special pe Madian şi Moab, a cărui împărat Balac este hotărât să apeleze la orice mijloace, inclusiv la blesteme pentru a rezista în faţa lui Israel!  El apelează la serviciile lui Balaam în schimb promiţându-i bogăţie şi cinste;
- Balaam refuză la-nceput categoric şi se părea că insistenţele lui Balac n-au nici-o şansă!, dar când a doua delegaţie a lui Balac vine la Balaam, acesta avea deja inima înclinată spre câştig!…. Tentinţa îl biruise!

Pe drum însă măgăriţa lui Balaam vede ceea ce profetul nu vedea, deşi pretindea ca el, Balaam, era omul cu ochii deschişi, mai mult, Domnul a deschis gura măgăriţei, care vorbind în grai omenesc îl aduce pe Balaam la gânduri mai bune; apoi Domnul deschide şi ochii lui Balaam, să vadă obstacolele din drumul care ducea la pierzare. Se pare ca Balaam a înţeles lecţia, lucru confirmat de evenimentele care au urmat, când binecuvântarea rostită asupra lui Israel îl irită pe împăratul Moabului determinându-l să renunţe la serviciile profetului.

Dumnezeu îl va folosi pe Balaam în acest complex de împrejurări, pentru a proclama una din cele mai frumoase profeţii mesianice, care din perspectiva divină trebuia să fie anunţul cu privire la veacul de aur al lui Israel – venirea lui MESIA!

Merită să subliniem faptul că în pelerinajul lui Israel prin pustie, aşteptările lui Israel erau îndreptate spre Canaan şi nu spre Mesia!  Întrebările lui erau legate de ajungerea în Canaan, pentru că acesta reprezenta viitorul imediat.  Surprinzător, Dumnezeu nu răspunde vociferărilor şi nemulţumirilor, dar nici aşteptării lor, ci aduce-n  primplan speranţa mesianică, a tuturor evreilor credincioşi începând cu Avraam!  Canaanul era doar o verigă cu iz temporar, dar atunci şi-acum perspectiva omului natural nu poate depăşi orizontul temporarului!  Doar credinţa în Dumnezeu ne ridică privirea-n sus, ne developează promisiunile Lui, regăsindu-ne în Ele identitatea şi împlinirea.

“ÎL văd, dar nu acum, Îl privesc, dar nu de-aproape….”.  Un mesaj clar care înglobează în puţinele cuvinte certitudine, bucurie şi speranţă;  în acelaşi timp este o triplă chemare: la aşteptare, răbdare şi ascultare adresate unei lumi în derivă, de către Dumnezeul suveran peste istorie, creaţie şi univers.  În dragostea Sa, Dumnezeu a întocmit planul (unic) al răscumpărării lumii înfăşurat în jurul lui Mesia, plan profetic de importanţă cosmică!  Nu faptul ca omul a pus piciorul pe lună (dacă l-a pus) este evenimentul cosmic!  Ci certitudinea ca Fiul lui Dumnezeu a pus piciorul pe pământ, are valoare cosmică.  Iniţiativa mântuirii ca şi preţul de cost, Dumnezeu şi le-a însuşit INTEGRAL!  O promisiune (Gen 3:15), un om (Avraam), un  popor (Israel), o ţară (Canaanul), un legământ (cu David), un mesaj profetic (reluat aproape în fiecare generaţie), care a întreţinut speranţa mesianică peste veacuri, un loc (Betleem), o fecioară (Maria), o stea călăuzitoare, o iesle într-un grajd, UN  PRUNC (ISUS), şi-un mesaj care se mai aude încă: “…Astăzi în cetatea lui David vi s-a născut UN MÂNTUITOR care este HRISTOS  DOMNUL!  Acesta este o parte a traseului profetic conceput şi plantat în istorie de către Dumnezeul iubitor de oameni, care prin Fiul Sau a venit la noi, prin DUHUL a rămas cu noi lăsându-ne promisiunea REVENIRII LUI.

Pastor Alexandru Trombitaş

Pagina Păstorului – Aprilie 2009

Dumnezeu ne-a dat harul să fim împreună, cât timp nu ştiu; un lucrul este sigur însă, viaţa se scurge repede printre iţele extrem de încurcate ale vremii noastre. Ne uitam înapoi:  ce am făcut? Cu ce ne-am ales? Se vor mai potolii problemele cu care sunten confruntaţi în fiecare zi? Chiar în acest moment din turnul unei biserici alăturate un gong muzical (clopot) mă anunţă că este ora şapte. Şi ce dacă? Şi totuşi îmi spune ceva:  nu timpul trece! Ci eu trec prin timp.  Şi totuşi cu ce ne-am ales?

După atâta alergătură şi zbucium! Dezamăgire, frustrare şi sentimentul vinovăţiei pentru timpul avut, dar pe care l-am gestionat prost. Asta e viaţa celor mai mulţi, dar nu adevărata viaţă. O viaţă fară Christos este goală, pustie, săracă şi mai ales aspră! Sau în limbajul lui Solomon… deşărtăciune şi goană după vânt. Christos? Da. Iată sensul vieţii, frumuseţea şi finalitatea vieţii, sau cum spune apostul:  El este Alfa şi Omega, începutul şi sfârşitul. El este deaspura timpului şi în afara lui. El a venit la noi să ne aducă adevărata viaţă; viaţa după care sufletul nostru tînjea de mult, dar nici unul din noi nici măcar n-am intuito. Dumnezeu însă pentru că ne-a iubit nu sa uitat la ignoranţa noastră nici la neputinţa noastră ci la trimis la noi pe Christos adevărata Viaţa.  El este o provocare pentru orice muritor, intersectează drumul oricui, cheamă pe oricine şi dragostea Lui îi cuprinde pe toţi. El bate la orice uşă, câţi însă îi deschid? Câţi îl ascultă? Şi câţi îl pun la colţ? Din câte case El este silit să plece, pentrucă “proprietarii”  nu mai au loc pentru El?

Dragul meu eu nu ştiu unde te regăseşti în raport cu Christos, dar ştiu că există riscul să trăieşti degeaba! Viaţa cu Christos este formidabilă şi are un final glorios şi veşnic. Vine vremea când nu va fi important ce maşină ai condus, în ce casă ai locuit, câţi bani ai avut, sau ce şcoli ai absolvit, ci relaţia ta cu Christos va fi suficientă pentru a intra în forma finală şi deplină a împăraţiei Lui Dumnezeu:  viaţa veşnică.  Nu te lăsa amăgit de falsa siguranţă a celor din jur, nici de mulţimea celor ce se încolonează în spatele postmodernismului, nu te ascunde în mulţime, ci trăieşte cu Christos în fiecare zi în mod plenar. 

Nu fi creştinul de ocazie, ci omul vertical, dedicat, plin de pasiune pentru Christos. Priveşte lumea şi istoria ei prin prisma lui Christos şi vei vedea cu uşurinţă cum printre firele încurcate ale lumii se dezvoltă lucrarea lui Christos, anunţând cu fiecare zi iminenta lui venire…